Conform informațiilor noastre, în anul 1845, a fost construit la Remetea cu sprijinul armean Mélik Bogdán (1827-1896). Acesta era un bogat proprietar de pământ și comerciant. Se ocupa cu comerțul de animale vii și acorda împrumuturi de bani. A avut 3 fii și 2 fiice: István, András, Jeromos, Paula, Elza. István a devenit moștenitorul (1872-1938), căsătorit cu Csiky Ilona (1873-1941).
În 1874, clădirea a fost distrusă într-un incendiu, iar presa vremii a relatat evenimentul. În vara anului 1875, a devenit din nou locuibilă, conform ziarului A Hon din 4 august.
György Moldovan, profesor universitar la Cluj, a detaliat în cartea sa „O stațiune balneară la Borszék” din 1882, vacanțele de vară ale actriței maghiare celebre Blaha Lujza (1850-1926). Împreună cu soțul ei, baronul Splényi Ödön, au petrecut mai multe săptămâni în fiecare din anii 1882-1884 la hotelul Mélik. Fiecare săptămână aducea apariții de succes pentru ea. Amintirile sale au fost consemnate în jurnalul său, „Jurnalul Blaha Lujza”, publicat de Gondolat Kiadó, Budapesta, 1987. Comitetul balnear a apreciat activitatea ei și i-a oferit un teren pentru a construi o vilă. Cu toate acestea, nu s-a întâmplat asta, deoarece soțul ei aspira să devină reprezentant în parlament, dar localnicii secui nu au acceptat să fie reprezentați de un străin, ci de un secui. Din mândrie, au renunțat la terenul primit gratuit și nu au mai revenit la Borszék. Au cumpărat o vilă la Balatonfüred (vila lui Jókai Mór), unde au petrecut 20 de ani. În prezent, acolo au loc balurile Anna. În „timpurile maghiare” mai mici, localul era administrat de Szalkay Károly din Târgu Mureș (1942).
Pe acoperișul clădirii se afla o cruce (îndepărtată în anii ’50). Din acest motiv, restaurantul a fost numit o perioadă „Aranykereszt”. În partea dinspre parc exista o terasă acoperită cu o perdea (există o carte poștală). A fost menționat și sub numele de „restaurant mare” în mai multe locuri.
În 1949, clădirea a fost naționalizată și a funcționat ca un cabinet de consultații externe (Policlinica). În 1965, cu sprijinul Ministerului Sănătății, s-a efectuat o reparație majoră. Au fost modernizate și rețelele electrice. Conducta de canalizare a fost înlocuită cu țevi de fontă. Încălzirea centrală a fost rezolvată cu un cazan cu apă caldă, ulterior cu abur. Aici funcționau băile, mofeta în subsol, băile de igienă, acupunctura, cabinetele medicale, cabinetul dentar și laboratorul, precum și biblioteca. Clădirea avea aproximativ 40 de camere.
După schimbarea regimului în 1989, aici a funcționat și sediul Companiei de Băi. Serviciul de ambulanță a avut, de asemenea, sediul aici. În timpul privatizării, clădirea a trecut prin mai multe mâini, fără a beneficia de reparații semnificative.
